Povestea Kilogramelor in plus la prima sarcina

Dragii mei,

Va relatez in continuare, o poveste prin care se pare trec majoritatea femeilor. Este experienta proprie din cea mai frumoasa perioada a vietii noastre (dupa casatorie si pana la primul copil). Este experienta unei femei care, la momentul respecti, nu are cunostiinte de nutritie, coaching sau ce inseasmna cu adevarat sa manaci si sa traiesti “sanatos”.
Cum am ajuns sa ma ingras? Am mancat, am exagerat chiar, as putea spune… Si pentru ca eram si insarcinata si toata lumea ma incuraja in acest sens, mi-am facut de cap. Atunci mi se parea o situatie normala, ajunsesem sa fiu convinsa ca asa face toata lumea. In euforia primelor luni cand ma ingrasam dar nimeni nu observa (sunt si destul de inalta, 175 cm asa ca se distribuia uniform 🙂 ), iar mie mi se parea o situatie normala atata timp cat eram insarcinata….Incepusem ca cred ca pana si dna doctor are ceva cu mine ca imi spune la fiecare consultatie ca iau exagerat de mult in greutate pentru prima perioada a sarcinii. Si am trait in aceasta “normalitate” pana cand am nascut. De la 65 kg cat aveam la inceputul sarcinii ajunsesem la 97 kg cu o saptamana inainte sa nasc. Dupa nastere am dat cam 10 kg, dupa care am inceput sa mananc “sanatos” ca nu care cumva sa raman fara lapte pentru copil :))) Acum cand ma gandesc nu stiu ce insemna “sanatos” pentru mine la momentul respectiv de toate si amestecat, haotic as spune acum! Au urmat patru luni oribile pentru mine: eram mai mult singura cu cea mica, eram speriata de orice lucru (ca la primul copil), citisem foarte mult despre ingrijirea copilului si incercam sa fac totul ca la carte, facusem si un curs Lamaze inainte de nastere si eram convinsa ca totul o sa decurga “natural”, de la sine. Dar nu a fost tocmai asa… Am avut probleme cu cea mica, nu imi lua in greutate, am umblat pe la vreo trei doctori cu ea, ii faceam mii de analize de facusem ditamai dosarul si nefiind multumita de rezultate, parintii mei mi-au recomandat o dna doctor pediatru in Constanta. Am plecat la ei cu copilul iar cand am ajuns in cabinet la acea dna doctor, a ramas fara cuvinte cand a vazut dosarul. M-a mustruluit bine ca nu sunt sanatoasa , ca pot sa dau foc acelui dosar si sa-i dau copilului sa manance. Am ramas masca :))) Cireasa de pe tort a fost cand m-a pus sa ii dau fetitei sa manance cu biberonul. Toti doctorii la care fusesem imi spusesera ca am lapte suficient cat pentru doi copiii si nu erau deacord sa ii dau din biberon ca se invata puturoasa :)))))) Intr-o sapt copilul meu a inceput sa ia in greutate, deci era mort de foame, nimic altceva. Pe tot acest fond de stres, regimul meu alimentar era praf: nu aveam mese regulate, defapt nu prea aveam mese principale, rontaiam in continuu foietaje, chipsuri, dulciuri etc Si in aceste patru luni de cosmar m-am ingrasat pana la 105 kg fara sa imi dau seama pe fond de stres. Nimeni nu imi spunea nimic pentru ca li se parea normal pentru cineva care a nascut si care alapteaza si, cred eu, se obisnuisera asa cu mine.
Declick-ul s-a produs cand a facut fetita mea 4 luni si m-am intors cu ea acasa sa organizam botezul, un botez Hawaian, cu tema “white party”. A inceput calvarul prin magazine sa imi caut o rochita alba pentru petrecere si, cum cred ca va dati seama, nu gaseam nimic marimea de care aveam nevoie, iar cele mai mari imi veneau horror! M-am rezumat la niste pantaloni pana la genunchi si o bluzita, ambele largute 🙁 Dupa ce petrecerea a inceput, le vedeam pe toate fetele f cochete in rochitele albe, aratau minunat asa ca mi-am adus aminte ca aveam si eu o rochie alba care era elastica cu niste volanase si am fugit repede in casa sa ma schimb, fiind convinsa ca imi va veni. Binenteles ca nici macar nu intra pe mine acea rochie asa ca am izbucnit in plans la propriu. Parca ma descarcam de toate cate stransesem in cele patru luni. Cand a intrat mami si m-a vazut asa a inceput sa ma consoleze ca eu am copil si ca o sa slabesc eu incet incet, dar parca ma infuria si mai tare. Atunci a fost momentul in care, inconstient, ma hotarasem sa slabesc. Spun inconstient pentru ca in luna care a urmat (septembrie) am uitat de acel episod si desi eram mai grijulie cu rontaitul nu pot spune ca am facut vreun efort in plus sa slabesc.
Insa, din octombrie, am vorbit cu un bucatar (nu era nutritionist, dar si el slabise foarte mult si mai ajutase si alte persoane sa slabeasca) si m-am apucat de un asa zis “regim”. Acesta consta in  faptul ca trebuia sa mananc trei mese principale pe zi, pe cat posibilul in jur de aceleasi ore. In prima luna (octombrie) nu am avut voie “gustarele”. Secretul consta in faptul regularitatii celor trei mese, a eliminarii din alimentatie a CARTOFILOR, PAINII si DULCIURILOR si a prepararii produselor cat mai natural sau cel mult fierbere, gratar (fara ulei prea mult). Pot spune ca doar in prima sapt mi s-a parut mai greu pentru ca apoi mi se obisnuise organismul ca acest regim de alimentatie si eram ok. Dar in momentele cele mai grele nu ma gandeam decat la cum ajunsesem sa arat si imi trecea foamea :)))) Dupa prima luna cand am reusit sa dau 14 kg doar cu acest “regim” am fost atat de fericita incat m-a motivat si mai mult sa merg mai departe 🙂 Din a doua luna (noiembrie) am continuat cu acelasi regim dar mi-am facut abonament si la o sala de fitness. Asa am reusit sa mai dau 7 kg 🙂 La sala ajungeam cam de trei ori pe saptamana la clase de aerobic. In urmatoarele luni am continuat insa dadeam jos mai putin in fiecare luna. Am fost fericita totusi ca toate lumea vedea schimbarea si de revelion am reusit sa imi gasesc si eu o rochita sa imi stea cat de cat bine (era masura L binenteles).Nu mai stiu exact cat am dat in fiecar luna, dar stiu sigur ca pe 18 februarie aveam 67 kg. Stiu asta pentru ca atunci am avut un alt momet descurajator deoarece cu tot ce faceam nu mai reuseam sa dau jos 🙁 Mi-am dat seama ca trebuie ceva schimbat. M-am hotarat sa imi fac un abonament de PT la sala si, impreuna cu antrenorul, mi-am propus ca pana pe 18 martie (cand era si ziua mea si faceam fascinanta varsta de 30 ani, alt motiv de depresie pentru unele femei :))))) )sa ajung la 60 kg. Am fost foarte perseverenta si mergeam la sala in fiecare zi, da, si duminica 🙂 Faceam 2-3 antrenamente pe sapt iar in restul zilelor mergeam la clase de aerobic. Inainte sau dupa fiecar antrenament sau clasa alergam pe banda, sau pe eliptica 15-20 min. In regimul alimentar nu prea am facut schimbari: am inceput sa mananc si mici gustari cand simteam senzatia de foame mai ales dupa erfort, gen morcovi cruzi sau castraveti cruzi, legume in general. O masa am inlocuito cu cate o salata. Ziua de 18 martie in acel an a cazut lunea. Fusesem si sambata la sala si m-am dus si duminica. Eram fericita ca se vedea pe mine ca am slabit dar aveam emotii mari cand ma gandeam sa ma cantaresc. In acea luna ma cantarisem o singura data la jumatatea intervalului, dar se uitase doar antrenorul meu, eu nu vroiam sa stiu ca sa nu fiu descurajata si sa pot merge mai departe. Tin minte si acum ca ajunsesem pentru clasa de pump de la 9:30 si inainte sa inceapa am mers sa ma cantaresc. I-am zis antrenorului sa imi spuna sa ma uit doar daca este ce imi doream, mi-a zis ca e ok, m-am uitat si am simtit o imensa bucurie umbrita putin de dezamagire :))) aveam 61 kg! Un singur kg nu reusisem sa dau jos, dar toti ma incurajau si imi spuneau sa nu fiu nebuna! Oricum eram hotarata sa merg mai departe, mi se parea totul mai simplu acum , devenisem dependenta de sport 🙂 Ma simteam atat de bine cu regimul acesta incat nu as fi renuntat la el… Asftfel ca am reusit sa ajung la 60 kg, pe 12 aprilie, la ziua Violetei, fetita mea. 🙂
Cam asta este , pe foarte pe scurt :))))) povestea cu kilogramele la prima sarcina.
Va voi povesti in articolele viitoare cum am ajuns la nutritie si cum mi-a schimbat viata atat mie, fetitei mele, sotului meu si a celor din jurul meu.
By | 2017-04-07T05:37:02+00:00 April 7th, 2017|Despre Mine|0 Comments

About the Author:

Leave A Comment